1. Un legământ de prietenie

Un exemplu puternic de loialitate în Scriptură este prietenia dintre Ionatan și David și legământul pe care l-au făcut între ei. Simbolismul acestuia este bogat în înțelesuri.

„Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbe 17:17)

a) Aveau unitate în spirit.

„Sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David și Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el.” (1 Samuel 18:1)

b) Și-au schimbat mantalele.

„[Ionatan] a scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David…” (1 Samuel 18:4). În mântuire, Cristos ne dă haina neprihănirii în schimbul zdrențelor noastre murdare.

c) Și-au dat armele.

„ … i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul și cingătoarea lui” (1 Samuel 18:4). Când se apropie pericolul, cei care au încheiat un legământ se apără unul pe altul, chiar până la moarte.

d) Și-au schimbat brâiele.

Brâul (cingătoare în traducerea Cornilescu) simbolizează puterea unei persoane. Cei care încheie un legământ se angajează sa-și folosească puterea unul pentru celălalt.

În mântuire, puterea lui Dumnezeu ne este pusă la dispoziție în schimbul slăbiciunii noastre (Vezi 2 Corinteni 12:9).

2. Un legământ de căsătorie

Căsătoria este un legământ de sânge, nu doar un contract legal. Toate simbolismele bogate ale unui legământ biblic de sânge se regăsesc în căsătorie, începând cu mirele, ca și inițiator al legământului.

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup.” (Geneza 2:24)

Legământ vs. Contract

• Legământul se bazează pe încredere; contractul se bazează pe neîncredere.
• Legământul se clădește pe răspundere nelimitată; contractul, pe răspundere limitată.
• Legământul este o înțelegere definitivă; contractul însă este deschis pentru dezbateri viitoare.
• Legământul nu poate fi încălcat; contractul poate fi anulat.

3. Un legământ al credincioșilor

Când a instituit Cina cu ucenicii Săi, Isus a prezentat-o de fapt ca pe un legământ de sânge. Acest lucru se vede clar tocmai din cuvintele pe care le-a folosit ca s-o descrie:

„«Luați, mâncați; acesta este trupul Meu.» Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: «Beți toți din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor»” (Matei 26:26-28).

„Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtășirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este ea împărtășirea cu trupul lui Hristos?” (1 Corinteni 10:16)

Cuvântul comuniune provine din cuvântul grecesc koinonia, o părtășie profundă care ne leagă unii de ceilalți. Aceasta este în armonie cu multele porunci din Scriptură de a ne iubi unii pe alții, pentru că toți suntem mădulare ale aceluiași trup.

Când arătăm neloialitate față de alți credincioși, încălcăm legământul de sânge care este făcut la Cina Domnului și primim judecata care însoțește această încălcare:

„Căci cine mănâncă și bea își mănâncă și bea osânda lui însuși, dacă nu deosebește trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulți neputincioși și bolnavi și nu puțini dorm [mor înainte de vreme]” (1 Corinteni 11:29-30).

Sursa: Puterea pentru un succes autentic, paginile 120-121.